Deși am trăit cu mine însumi aproape 18 ani, trebuie să recunosc că nu știu exact cine sunt.
Ce știu despre mine cu siguranță este că sunt un adolescent perfecționist, cu aspirații înalte și cu frământări constante, care caută să (se) descopere și să evolueze pe zi ce trece. Sunt pasionat de artă în toate formele sale și, ca atare, îmi place să citesc și să (încerc să) creez literatură.
Pentru mine, scrisul înseamnă plâns, vertij, urlet, foc, terapie, evadare. Deși scrisul nu a fost întotdeauna o constantă în viața mea, aș zice că a fost mereu ca o extensie a organismului meu, a minții mele, care s-a activat de fiecare dată când am avut nevoie de ea.
Scriind, dau glas și strălucire tuturor focurilor care ard mocnit, temător, în mine.