Joia de poezie

explozie de dor
între noi doi
clișeu artistic
așa ca mine și ca tine

îmi cer singur să nu fiu vulnerabil
dar îmi cad din mâini cuvintele
și se lovesc de foi
cum se sfârșesc oamenii de la utimul etaj
direct pe asfalt
așa îmi umplu singur foile cu roșu
cadavre de rime
sicrie uitate în pământ

îmi cer să încerc să nu mai merg
în locuri în care am fost noi doi
să alerg când ajung în parc
și văd umbra ta în urma mea
să îmi rup mâna cu care te-am ținut strâns în ploaie
și să dau foc la cinematograful unde am vizionat
atâtea filme proaste

și am râs și am plâns