Joia de poezie

e un sentiment ciudat cel al despărţirii

când ştii că vine

că se ascunde ca un clovn de copii

înainte să îi sperie

aşa cum mă simt acum

pregătit de nepregătit de ruptură

nu vreau să te las

dar aşa e cel mai bine

despărţirile sunt paralizie temporară

nu ştii să mai vorbeşti

nu ştii să mai asculţi

nu ştii să mai gândeşti

nu ştii pur şi simplu

şi atât contează

că nu mai ştii ce simţi

ţi se blochează mintea pe imaginea celui iubit

atunci când te desparţi e ca şi când de sete

ai cere să bei apă oxigenată

ca şi când fugi de traumă mergând mereu înspre ea

aşa mă simt acum

azi mă simt ecou

sunet de tunet

pe care-l înghit

mereu când vrea să iasă

mereu când vrea să mă doboare

azi nu mă simt erou

mă simt lipsit de sentimente

ca şi când se duce dorul după cineva inexistent

şi rămâne acolo o vreme

cât să uite paşii înapoi

să nu se mai întoarcă

aşa te vindeci de iubire