#18 mă dor lucruri care de fapt nu dor care de fapt sunt o iluzie a nimicului pe care îl simt mă dor tălpile mă dor mâinile mă dor umerii de la bagajele pe care le port după mine nu știu dacă miros a iubire sau a durere nu știu dacă miros a orbire  sau a moarte nu știu știu cum să scriu cărți întregi despre cum să nu scrii cărți întregi știu să scriu poezii cu sute de versuri despre cum să nu iubești și știu să înec crezurile în vorbe pe care le spun ca să le înghit mai ușor nu mai am cearcăne nu mai am amintiri…

#17 în colțul din dreapta al zâmbetului meu stă agățată o amintire cu tine o șterg mereu cu șervețele umede și nu se ia am încercat și cu spirt am încercat acid sulfuric am încercat tot și tot ești acolo mă trage de buze să îmi fure un surâs când mă gândesc la noi am fost la medic sa mă operez și nu a știut ce să-mi facă, ce să-mi spună mi-a făcut anestezie și a tras de tine ca de o măsea de minte care minte că va pleca pentru totdeauna așa și tu nu te mai vorbesc, nu te mai rostesc nici cu nume, adresa, număr de telefon…

#16 mereu mi-a fost teamă de întuneric  în copilărie eram dependent de lumină. rar singur. niciodată abandonat. o așteptam pe mama urcat pe scaun la fereastră clipeam des îmi era teamă să îmi întorc privirea peste umăr să nu mă cuprindă solitudinea cum o face astăzi cum îi simt acum tentaculele pe spate în copilărie erau mai senine zilele am pe retină imaginea în care mama se întorcea de la piață nu am mai simțit niciodată o bucurie mai mare ca atunci mama nu suna la interfon mama avea cheia proprie eu nu, eu eram prea mic să am una doar a mea dar ea avea și eram așa fericit…

#15 am constelații în fiecare particulă m-am construit cu atenție toți anii aceștia și mi-e teamă să nu mă consume la cină un om care nu merită îmi curge pe lângă sânge o substanță pură arta cu care mi-am vindecat fiecare rană și nu o să las pe nimeni să extragă fericirea din mine un om care nu merită am o constelație a mea doar o țin ascunsă de oameni o ascund și de mine uneori că nu vreau să mă folosesc de ea greșit știu că e în mine și îmi dă puterea să mă iubesc un lucru pe care nu îmi amintesc mereu să-l fac dar nu o…

#14 visez să mă dau în leagăn la țară să am în mână o carte bună care să mă surprindă să mă fure din realitate și să mă ducă unde vrea ea dar nu în viața mea să mă sustragă de acolo și să nu mă mai dea înapoi visez cum visează cerul la zile fără ploi să nu-și mai chinuie norii să muncească atât de mult să nu mai caute vinovați și să îi lovească până plâng visez să mă las pe spate cu căștile în urechi să ascult muzică veche un jazz de demult care să-mi gâdile inima și să mă teleporteze în fericire să mă ducă în…

#13 nu mai dorm bine de ceva timp am pus visele pe pernă să le adorm dar nu vor le învelesc cu pătura mea mov care uneori îmi acoperă încet buzele apoi nasul și ochii și mă adoarme de tot am un corp lângă mine care nu mă înțelege un trup de carne care nu știe ce sunt eu de pe ce planetă am coborât și unde mi-am săpat mormântul nu știe unde mi-am pus oceanele și unde mi-am construit afterlife-ul e doar carne și nu mă cunoaște pe deplin sau nu poate să o facă și simt că trebuie să plec să mă adâncesc pe scările de la etajul…

#12 scriu poezii fără geam le închid într-un borcan și le uit acolo o veșnicie până simt că nu mai dor le aștern în notițe și mai uit de ele intenționat desigur că doar așa pot scrie eu nu mă gândesc cum să mă vindec mă frământă doar scriitura asta să fie cât mai bine realizată să rupă inimi și să le vindece în același timp în care eu mai dorm puțin că am un somn într-un ochi de nu mai pot iubi trăi

#11 te-ai descălțat cuminte la intrare şi ai uitat de ce te-ai trezit azi dimineață când ai pășit la mine în dormitor m-ai iubit cu lumina aprinsă de teamă să nu te îndrăgostești mi-ai mângâiat obrazul și buza de sus apoi mi-ai vorbit despre muzică de parcă asta e tot ce trece prin tine am încercat să nu te trezesc am încercat să te iubesc şi am eşuat lamentabil aşa cum s-au ciocnit lumile noastre uneori de dor am înnebunit puţin cât să ştii că îmi eşti constant în gând atât de perfect e totul când eşti aici şi atât de solitară îmi e trăirea atunci când ochii mei se…

#10 între două bătăi de inimă suntem noi iar între două respirații accelerate încep să iasă la suprafață emoții din adâncuri ce ne colorează obrajii și colțul buzelor în tonuri gri, de sadness cât despre golul dintre noi îl sărut centimetru cu centimetru încercând să ajung mai aproape de tine spune-mi, îmi iese? şi chiar de nu ar fi aşa chiar de nu aş avea capacitatea aceasta de a scrie atât de bine pentru tine să îţi redau la nesfârşit emoţia unei trăiri pe care doar cu mine o poţi avea m-aş simţi prea mic să nu te mai am m-aş simţi imposibil de iubit ca un monstru de sub…

#9 m-am epuizat emoţional cât am putut nu am dat niciodată mai puţin decât trebuia şi nu voi şti să transmit mai mult decât nu se poate am un cerc vicios în minte pe care îl las să se adape din mine nu mai mănânc nimic azi nu mai beau nici apă vreau doar să mă întind pe o pajişte de flori neînflorite şi să stau acolo până îmi trece viaţa odată cu ele să mă bucur de copilăria lor cum nu m-am bucurat de a mea să fie zi când nu am noapte să fie cald când am doar iarnă să fii şi tu acolo când mă îngroapă liniştea…